9:13 PM Europa, casa noastra din Vrancea | |
| Eu consider că adevărata valoare a blogosferei este în offline și nu în online. Deși stăm pe internet
peste medie, noi – bloggerii, rămânem oameni care trăim în offline.
Pentru mine, blogosfera a început să devină un leader al societății. Impreună cu echipa de comunicatori ai campaniei naționale "Europa, casa noatră” și colega Ana Cătănoiu de la Asociația Potpourri, am discutat ieri despre Uniunea Europeană cu elevi de la Scoala Vânători și Colegiul Național Unirea Focșani. Acțiunea s-a desfășurat sub egida "2012 – anul european al Îmbătrânirii Active și Solidarității între Generații”. 
Camelia Enăchioiu, Senior Account Executive Chelgate, a discutat cu
elevii de la Vânători despre istoria Uniunii Europene, moneda euro,
cetățenia europeană, instituțiile UE și două concursuri: „Povești
europene pentru bunicii mei” și „Europa lângă noi”.Liceenilor de la Unirea, Camelia le-a pregătit proiectul "Lider European” și un concurs bazat pe voluntariat în folosul comunității în care trăiesc. Discuțiile despre leadership au fost destul de încinse. Mi-am adus aminte de anii de liceu. Stăteam în aceeași sală și învățam despre cât de important este să poți emite pretenții de la cel care te conduce. Am evoluat. Acum discutăm despre leader. Europa, casa noastră … din Vrancea. Trăiesc în Vrancea, în România, în Europa – acum aici este casa mea. Este casa în care trăiesc alături de rudele mele, de prietenii mei, de bloggerii din Blogosfera Vrancea și de alți vrânceni. Este casa mea. Este și casa ta. Este și casa lor. Este casa noastră. Este casa în care conviețuim. ASA NU: Le permit propriilor copii să strice băncile din parc, să rupă copacii din fața scării și să scuipe cojile de sămânță în clasă. Si eu arunc pachetul de țigări din mașină. Si soția aruncă cojile de la cartofi pe geamul de la bucătărie. Si eu dau muzica tare pe la miezul nopții. ASA DA: Imi învăț copilul de mic că nu este bine să distrugi. Când mai crește îl învăț că nu este rentabil să-și distrugă jucăriile – îl învăț că distrugerea unui obiect îl poate priva de obținerea unei jucării. Il învăț cât de vital este copacul din fața blocului. Il învăț că și trotuarul din oraș aparține casei lui. Pachetul de țigări îl arunc în punga din coșul de gunoi, alături de coșile de cartofi puse de soție. Muzica o dau mai tare doar două – trei melodii la o oră decent. Europa este casa noastră. Casa noastră nu se reduce la spațiul locativ în care stăm conectați la internet. Si trotuarul din fața blocului face parte din casa noastră. Si banca din parc. Si firul de iarbă de sub anvelopa mașinii vecinului face parte din casa noastră. Stiu, e greu să ai un bun comun în vremurile actuale, dar nu avem o altă aternativă. Trebuie să învățăm să împărțim această casă. Al cui este internetul? Al meu? Al tău pentru că ai trafic mai mare? Al lui pentru că are cititori nișați? Nu – este al nostru. Aceeași mentalitate doresc să o întâlnesc și-n offline. Vrancea este unul din județele cu cei mai mulți cetățeni plecați la muncă în străinătate. Pentru ei, Vrancea a devenit casa frustrărilor. Sunt frustrați pentru că aici și-au abandonat copiii în grija bunicilor. Sunt frustrați pentru că aici le-au rămas părinții neajutorați sub povara bătrâneților. Sunt frustrați pentru că nu pot reveni pe meleagurile copilăriei. Pentru ei, Vrancea nu mai reprezintă casa lor – chiar dacă face parte oficial din Europa. Motivele pentru care am ajuns în această situație nu mai au importanță. Nu mai putem da timpul înapoi. Mai putem doar învăța din aceste greșeli.  Prin intermediul Asociației Potpourri încercăm să venim în sprijinul celor pentru care Vrancea încă mai reprezintă o casă. Aici, în Vrancea, dorim să trăim ca-n Europa. Reușita depinde de fiecare dintre noi. Eu pot să mă duc în fiecare zi să dau cu mătura în Piața Unirii din Focșani, dar dacă tinerii vrânceni scuipă pe dale cojile de la sămânță și guma de mestecat, iar protestatarii aruncă dozele de bere pe spațiul verde, nu am rezolvat nimic. Singura modalitate de a progresa este să-i învățăm că este și casa lor și, cel mai important, să-i învățăm să o respecte. Si mai dorim ceva. Mai dorim să demostrăm că printre vrânceni sunt și oameni, nu doar indivizi. Dorim să le oferim cadrul necesar pentru a se întâlni. Se pot întâlni la un spectacol, la o acțiune de voluntariat, la un … blogmeet. Aici, în Vrancea, Europa există. Si este meritul nostru – al celor care trăim aici. O placă la intrare în județ și o ștampilă pe o coală de hârtie nu sunt suficiente pentru a deveni europeni. Noi, cei de aici, am început să avem grijă de propria casă – Vrancea. Urmați-ne exemplul! | |
|
| |
| Total comentarii : 0 | |