6:28 PM Martiriul e-n aer, ierarhii la pământ | |
| Din motive foarte greu de înţeles pentru mine, nu voi continua, aşa cum
am promis, articolul de sãptãmâna trecutã, intitulat „Transformarea
greco-catolicilor în grecotei”. Rãmân în schimb la pãrerea cã primarul
comunei Bãseşti, dr Ioan Cãlãuz a fãcut şi probabil va mai face, ceea ce
ar trebui sã facã orice intelectual, mai cu seamã dacã se aflã într-o
structurã a puterii: recuperarea istoriei, a culturii şi moralei
poporului român. Dupã cincizeci de ani de ocupaţie
comunisto-miliţianistã, de egalitarism imbecil şi de trai imoral prin
suprimarea libertãţilor, prin anul 2000, când majoritatea românilor a
ales „dreapta”, am crezut cã vom intra în normalitate mãcar pe plan
cultural şi moral. Rateu – politicienii nu au nici culturã, nici
moralitate, au doar interese personale, transpartinice, profunde şi
uluitor de profitabile. Pe de altã parte renunţ temporar la subiectul de mai sus în virtutea principiului cã dacã doi profesori universitari îţi spun cã eşti beat, e bine sã tragi un pui de somn academic. Pe cale de consecinţã, dacã douã doamne, cadre universitare îţi spun cã eşti dobitoc e bine sã te programezi pentru o rumegãturã tihnitã. Mie mi-a spus o singurã doamnă universitarã cã sunt dobitoc şi nu mi-a venit rumegătura – un alt motiv pentru care nu scriu acum partea a doua a articolului. Voi rãmâne în aceeaşi arie de spiritualitate şi rãspunzând altor provocãri, în sensul dezbaterii, voi enunţa câteva pãreri personale şi nu numai, privitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã. Martirul acestei biserici, atâta câtã mai este, nu a încetat nici astãzi. Acest martiriu, spre deosebire de cel din vremea stalinismului, are douã componente – unul exterior creat şi întreţinut de Statul român, Stat care îşi încalcã propriile legi, motiv pentru care, dupã cum se vede este bãtut de Puterile cereşti şi ţinut la genunchiul broaştei de puterile pãmânteşti, europene, mai pe faţã sau mai subtil. A doua componentã este cea interioarã – sunt destui credincioşi de conjuncturã care au revenit la cultul strãmoşilor deoarece biserica asta e mai aproape de casã, aici au loc în bãnci şi preotul e mai simpatic, taxa de cult este mai micã şi, la ţarã, în cimitirele greco-catolice nu trebuie sã îţi plãteşti locul de veci. În ceea ce-i priveşte pe ierarhii acestei biserici de dupã ’89, nu seamãnã mai deloc cu cei 12 episcopi martiri din anii ’50. Dacã aceia, în frunte cu cardinalul dr. Iuliu Hossu au înfruntat puşcãriile staliniste pentru bisericile lor, cei de azi nu au fãcut nici mãcar o zi de post negru, de greva foamei pe stil nou, pentru a-şi redobândi bisericile. Dacã episopii ortodocşi au redobândit sute de mii de hectare de pãdure şi sute de mii de hectare de teren, ba mai mult, Episcopia Ortodoxã a Maramureşului şi Sãtmarului a dobândit chiar şi Palatul Culturii din Sighetu Marmaţiei, care nu a fost în proprietatea bisericii, ci doar în folosinţã pentru scurt timp, Episcopia Greco-Catolicã a Maramureşului nu a reuşit sã redobândeascã nici mãcar biserica-emblemã pentru acest cult, a Leului de la Șişeşti. Prin faptul cã o serie de preoţi, cu adevãrat chemaţi, cu sincer respect pentru lupta şi patimile înaintaşilor, au reuşit sã facã biserici noi, apelând la ajutorul popoarelor civilizate şi la bunãvoinţa credincioşilor din parohii, ierarhii considerã „problema” ca rezolvatã. Ori românul care are demnitate judecã altfel: nu-i bai cã m-a bãtut, dar de ce m-a împins?! O explicaţie logicã, prin care sã nu deranjez înaltele tenuri bisericeşti, nu gãsesc. Adevãratele motive le cunosc şi tot le voi spune odatã, cã eu am şi şansa Purgatoriului. Acum mã opresc dând o explicaţie de pamfletar: la ortodocşi se poate totul deoarece Sfânta Treime a lor este de fapt o sfântã pãtrime – Tatãl, Fiul, Duhul şi Sfântul Oportunist, pe când greco-catolicii, în perioada de clandestinitate, au primit împãrtãşania raţionalizatã, ca benzina! De aia motoarele le merg mai slab. | |
|
| |
| Total comentarii : 0 | |